Diana Boureanu – freelancer

Ne-am tâmpit cu toții 14/01/2015

Urmăresc de câteva zile o grămadă de palavre fără rost despre atentatul din Paris. Se vorbește, într-o infinită logoree, despre libertatea de expresie, despre libertate în general. Toată lumea este mai mult mai sau mai puțin deșteaptă. Nu am văzut urmă de înțelepciune. Îndrăznesc să spun că Europa se află la începutul unei istorii prin care va plăti toată această libertate.

Oameni buni „libertatea” de care vorbiți este libertate, adică și crima și răul sunt libere să se manifeste. Cu toată promovarea identității sexuale minoritare, a ideilor care încalcă reguli ați permis răului să-și manifeste libertatea. Dacă oamenii care nu cred în nimic au voie să se manifeste, în virtutea libertății, de ce nu au avea voie și criminalii să o facă. Există studii care arată că acești oamenii s-au născuți defecți, exact ca și homosexualii, transsexualii. Adică nu au nici o vină că sunt așa. Noțiunea de libertate le-au creat posibilitatea de a se manifesta fără nici un fel de restricție. Și a nu se uita, toate au ceva în comun, nu permit viața, îm cazul sexualității actul nu mai duce la procreare cât despre crimă, este clar.

Cu adevărat, Franța aduce un nou nivel de evoluție spirituală. Este un fenomen care a avut loc de mai multe ori în istorie. Noutatea vine năvalnică, înflăcărată, dar fără nici un fel de înțelepciune. Natura umană primește noul la fel ca un copil, cu tot entuziasmul. Este soarta a tot felul de invenții care s-au dovedit a fi teribile arme.

La ora actuală, în virtutea unei noi accepțiuni a noțiunii de libertate am pierdut acea urmă de înțelepciune. Știm că întotdeauna au existat populații aflate în cicluri evolutive mult mai jos decât altele. Prostia, crima au existat dintotdeauna. Acum sunt legitimate în viziunea acestei libertăți. Bieții teroriști sunt oameni care nu se pot adapta din varii motive societății în care se află. De veacuri pentru acești nefericiți a existat speranța dată de către religie. Oamenii slabi au nevoie de această speranță, ei nu pot înțelege lumea și lumea nu-i poate înțelege pe ei. Fără resurse interne, într-o lume liberă, nu-și găsesc repere. Religiile, oricare ar fi ele vin să dea un dram de suportabilitate acestor oameni, prin Isus, prin Mahomed. Frica de aceste entități peste uman îi obligă să respecte, fără tăgadă, regulile unei anumite societăți. Mahomed, Isus nu sunt persoane. Ei reprezintă simbolurile unor valori umane, sau a unor puteri, speranțe. Există oameni pe acest pământ care nu pot trăi fără aceste repere, nu au reprezentarea abstractă, sunt ființe cu o gândire rudimentară, religia, în general lor li se adresează. Ideea unei veșnicii în care nu vor mai suferi, îi ferește de a se răzbuna pe o existență care le crează o imensă suferință.

La ora actuală nu se înțelege că a ataca valori, simboluri înseamnă tot crimă. Să-mi fie iertat, dar acei jurnaliști asasinați au ucis, prin caricaturile lor, suflete unor oameni a căror putere de a exista constă tocmai în Mahomed, așa cum în țara noastră, o grămadă de oameni, cărora statul nu le oferă nici măcar decența de a fi oameni, stau lângă biserică, rugându-se la Isus, pentru o viață mai bună măcar după moarte.

Libertatea fără înțelepciune este la fel de periculoasă ca închisoarea sau sistemul dictatorial. Oricum în viața noastră ne supunem de bună voie la restricții. De multe ori, orele de școală, cu materii și profesorii care nu ne plac, înseamnă închisoare, ne izolăm de bună voie pentru a fi singuri cu noi înșine, ne refuzăm plăceri culinare pentru o viață mai bună. Însăși existența noastră umană implică  acte de reducere a libertății, și asta în limita liberului arbitru, determinat de ceea ce putem sau suntem. Acei fanatici a lui Alah au această limită. I-am primit în civilizați noastră, s-au născut în civilizația noastră. Iar noi le atacăm unicele valori pe ei le pot simți, ne-am uitat cu superioritate și scârbă ca la ființe inferioare și acum, la rândul nostru îi vrem morți. Practic nu le-am găsit o utilitate în lumea noastră, atât de bună și civilizată. Mai uităm că acum câteva sute de ani am fost la fel ca ei. Ucideam în numele Domnului, ardeam pe rug ceea ce nu înțelegeam, doream să impuneam creștinismul lumii întregi și pentru asta am distrus întregi civilizații în America. Nu avem decența să vedem că acești teroriști suntem noi acum câteva veacuri.

Spuneam de libertate, de ce nu au dreptul și aceste ființe aflate în stadiul de evoluție pe care noi l-am avut acum mult timp să se manifeste? Din toată istoria nu am înțeles că orice adevăr absolut orice libertate au căpătat în timp alte dimensiuni și că declararea lor ca drepturi absolute s-a lăsat cu moarte, din toate taberele posibile, cu răni pe care timpul nu le-a închis niciodată. Este adevărat, relația cu divinitatea trebuie să reprezinte o libertate de nediscutat, dreptul de a te exprima este timpul să existe. Dar dacă este manifestat cu dispreț să ne asumăm răspunsul, fie el supradimensionat. Trebuie să fiii lipsit de înțelepciune să nu înțelegi că omul înțelege ce poate. Înțelepciunea înseamnă a te limita tu om care te crezi superior. Altfel nu dai dovadă decât de orgoliu. La ora actuală Europa este orgolioasă. Cât despre Franța, mai are rost să vorbim de orgoliul acestei țări?

În loc să dăm alternative acestor nefericiți care se alătură unor demenți, unor mizerii umane, care sunt acei care conduc terorismul și abuzează de nefericiții care ajung să ucidă ziariști, rămânem superiori cu valorile noastre. Dacă tot lansăm femeia cu barbă la Eurovision, de ce nu găsim alternativa pentru ei. Cu siguranță sunt capabili să facă și ei ceva, să se simtă utili, necesari în societatea aceasta a noastră. De ce nu le-am da noi un Mahomed care să-i îndrume spre o existență umană, în loc să-l atacăm cu desene? La urma, urmei nu ne îndreptăm spre ateism, iar ateii și toți credincioșii acestei civilizații să înțeleagă că fiecare om are o valoare la care ține în mod capital, pentru care ar fi în stare să ucidă. Ele se știu.

Cât despre islamizare, să fim serioși. Putem vorbi despre o religie a crimei fără frica de, sau în numele lui Dumnezeu.